Veseud11

Am ajuns la Veseud in Vinerea Mare pe la 5 dupa-amiaza. Era ultima cazare din vacanta de Paste in care facusem aproape 2000 de km in Romania in 7 zile. Ne intorceam spre casa si am ales Veseud, langa Sibiu astfel incat sa vizitam cateva din cetatile fortificate din zona. Habar n-aveam ca aici voi gasi un loc WOW, cu cei mai primitori si calzi oameni pe care i-am intalnit vreodata.

Ne-a intampinat Lucretia, care parea ca ne cunoaste din totdeauna, desi era prima oara cand o vedeam. Ne-a aratat casuta in care urma sa stam, o casuta tipic saseasca, decorata traditional, dar cu tot confortul zilelor de azi.

Am lasat bagajele si am plecat in curte sa cunoastem animalele. Vazusem 2 magaruse in cautare de nume pe Facebook  si Alexia, fetita noastra, de-abia astepta sa le cunoasca. Pe langa, a mai vazut si caprite si oite si gaini….si le-am gasit si nume magaruselor Minnie si Zinnie, parca.

Cand a sosit si dl Liviu, administratorul, am avut parte si de turul locatiei.  Sunt de fapt 3 casute traditionale cu etaj si cateva camere in casa principala. Am vazut si aparatul  de facut  suc de mere (pe care l-am si degustat apoi – un deliciu!), precum si cel de vin si de unt. Ne-a povestit istoria locului…cativa sasi care vor sa recladeasca satul sasesc de altadata. Ba chiar si biserica de peste drum urma sa intre in renovare. Si ca veni vorba de biserica, ne-a intrebat daca nu doream sa o vizitam. A fost o super aventura sa urcam pana in varful ei si sa admiram Veseud-ul de sus. In plus am vazut si un barometru natural, foarte interesant. Nu va spun mai multe, dar daca sunteti curiosi dati o fuga.

Deja se inserase si eram veniti de la drum lung, tocmai de la Alba, si dupa o zi plina de obiective turistice in Alba Iulia, foamea ne cam razbise.  Imi aminteam vag ca in urma cu o saptamana primisem un SMS in care un domn de la Veseud ma intreba daca am vreo preferinta la mancare. Stiind ca ajungem in Vinerea Mare, I-am raspuns rapid ca orice are de post e binevenit. Era o semn bun ca ar putea fi o pensiune altfel…, dar oare n-o fi uitat?

Si am ajuns in cel mai placut restaurant din lume (fosta sura a casei) cu o priveliste de neuitat peste campurile verzi de lucerna si cu lemnele trosnind in semineul de care avea grija dl Liviu. Daca in alte parti, proprietarii se cam zgarcesc cand e vorba sa aprinda semineul, aici nu e cazul.

Ne toropi caldura si Lucretia ne servi cele mai bune sarmale cu ciuperci mancate vreodata, urmate de niste gogosi de post acompaniate de 3 tipuri de dulceata de prune, gutui si macese – toate facute in casa. Ce mai… mancam de zici ca se bateau turcii la gura noastra. Totul stropit cu un delicios suc de mere facut cu aparatul de v-am povestit mai devreme. Daca asa gateste Lucretia de post, sunt tare curioasa ce bunatati face in mod normal!

Vezi daca mai sunt locuri libere!

Apoi Lucretia, scoase niste costume populare, o ie traditional romaneasca din zona, vreo 3 ii din Transilvania si ne zise istoria lor. Alexia noastra proba vreo doua si se transforma intr-o papusa vie traditionala. Din vorba in vorba, ajunseram si la retete de cozonac si eu am spus ca as vrea sa vad cum se face cozonacul la tara. Numaidecat, Lucretia vorbi cu cineva din sat si a doua zi la ora 6 dimineata urma sa ne prezentam la tanti  Anisoara (despre ea va povestesc cu alta ocazie) cu chef de munca si sortul la purtator. Oare cate gazde din lumea asta ar face asa ceva? Sa se trezeasca la 5 jumatate dimineta, sa mearga cu tine la facut de cozonac si paine, stiind ca se va mai culca abia peste 2 zile, caci noaptea urmatoare era Invierea?

Credeti ca asta e tot? Nu e! In fiecare an, dinaintea Pastelui, noi ne spovedim si impartasim. Se pare ca oamenii din Veseud, care tin tot postul, nu o saptamana ca noi, fac aceste randuieli pana in Saptamana Mare. Chiar si asa, Lucretia l-a sunat pe preotul din sat (care de fapt era preot la 2 sate) sa il intrebe daca se poate face o exceptie. Si da, preotul  a deschis biserica din satul vecin Vard special pentru 3 calatori care voiau sa respecte traditia. Ba mai mult, pentru ca drumul pana la biserica era intortocheat, dl Liviu, administratorul, ne-a condus pana acolo.

Dupa biserica, ne-am intors repede la cozonacii bagati in cuptor, sa ii „blitzuim” cum spunea una din nurorile lui tanti Anisoara si sa mancam cel mai bun mic dejun de post de pana acum, facut special pentru noi, in pensiune fiind si alti oaspeti care mancau de dulce.

Pentru toate cele de mai sus, pentru ca  isi pun clientii mai presus de orice, pensiunea Veseud 11 este prima locatie pe care noi o consideram WOW din Romania. Sau daca vreti din seria Romanii au talent la TURISM. Mai vreau sa precizez ca sederea la Veseud a fost achitata integral de noi si ca acest articol nu este unul platit. Gazdele noastre au aflat cine suntem, dupa ce am platit factura, am incarcat bagajele in masina si ne-am luam la revedere. Atunci le-am aratat pagina noastra de Facebook unde am postat pozele cu facutul de cozonaci la Veseud ca sa le poata da share si ei. Este un articol scris din suflet pentru niste oameni care fac ceea ce fac din toata inima si de care merita sa afle lumea intreaga. Daca cunoasteti si alte locuri wow, dati-ne de veste. Trecem si pe la ei incognito si daca sunt intr-adevar WOW, le vom promova pensiunea sau hotelul in mod GRATUIT. Tot ce trebuie sa faca e sa puna fericirea tuturor clientilor pe primul plan.

Intre timp, noi de-abia asteptam sa ne intoarcem la Veseud11  sa o luam cu bicicletele prin padure, sa vizitam cetatile fortificate din zona si sa facem impreuna cu Lucretia o placinta cu rubarba si traditionalul drob. Poate cand plecam spre Transfagarasan….

VEZI CAT COSTA CAZAREA